Cum reacționez când copilul vorbește urât sau mă lovește?

Puncte cheie

Copiii pot fi mai sensibili la stres sau la schimbări în viața lor, cum ar fi probleme în familie, la școală sau în relații
Furia poate fi o modalitate de a răspunde la situații dificile
Prin comunicare deschisă, copiii pot învăța să își exprime emoțiile într-un mod sănătos și constructiv

Cuprins articol

De ce majoritatea copiilor simt nevoia să lovească sau să vorbească urât atunci când sunt furioși?
Cum reacționez atunci când copilul vrea să mă lovească sau vorbește urât cu mine?
Cum reacționează alți parinți în astfel de situații

De ce majoritatea copiilor simt nevoia să lovească sau să vorbească urât atunci când sunt furioși ?

Copiii pot observa comportamentele agresive sau limbajul dur în mediul lor, fie în familie, fie de la televizor. Dacă văd adulți sau alți copii lovind sau folosind un limbaj negativ când sunt supărați, pot încerca să imite aceste comportamente pentru că li se par normale.

De asemenea, copiii pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile în mod normal, în special emoții puternice precum furia. Nu au încă abilitățile de gestionare emoțională dezvoltate și pot recurge la violență sau limbaj dur pentru că nu știu cum să-și exprime altfel frustrarea sau supărarea. Mamele lor simt multă durere, furie și frică atunci când se întâmplă asta. Unele mame se înfurie și țipă, altele lovesc înapoi, altele izbucnesc în plâns, fug și se ascund după o ușă închisă, copleșite de rușine, vinovăție și greutate.

Cum reacționez atunci când copilul vrea să mă lovească sau vorbește urât cu mine?

Îi spun clar, fără să țip:

-Nu te las să faci asta. Nu vreau să aud cuvintele tale pline de furie. Mă retrag până te liniștești.

Dacă e mic copilul:

-Nu te las să mă lovești. Nu ai voie să îmi vorbești așa. Stau aici și tu acolo până de calmezi.

Dacă e nevoie, îmi folosesc mâinile ca să i le țin pe ale lui. Ferm.

-Văd că ești furios, dar nu te las să mă lovești. Respiră adânc, furia va trece și apoi putem vorbi.

Aș repeta asta până se oprește. Aș pleca în altă cameră dacă insistă (nu și dacă e mic copilul, atunci doar aș face pași în spate ca să fiu în siguranță).

După ce episodul trece, aș investiga ce i se întâmplă copilului la grădiniță, școală. Poate a fost recent victima cuiva care a avut multă putere asupra lui și acum vrea și el aceeași putere asupra mea? E o tranziție grea pentru el undeva? Sau poate e vreun film, joc de unde a prins asta?

Aș vorbi cu el despre asta, după ce trece episodul. I-aș povesti despre cum mă fac să mă simt vorbele lui.

L-aș asigura că-mi poate spune orice, că sunt aici, dar că niciodată nu o să-l las să mă rănească, așa cum nici el nu trebuie să permită altora să-l rănească pe el.
Suntem o echipă, membrii echipei nu-și fac rău unii altora, lucrează împreună.

Cum reacționează alți părinți în astfel de situații?

„Când e foarte obosit, copilul meu de patru ani (de ex, nedormit la prânz și trece de ora 7pm și nu e în pat) intră într-o transă în care se agită și ne agită pe toți, ori se ia de sora-sa mai mare și ajung să se bată, ori scrie pe pereți, ori ne lovește “în joacă”. Ce am văzut ca funcționează este să mergem în “spațiul sigur” care este dormitorul. Acolo pot încuia usa, rămânând amândoi înăuntru. Stau acolo cu el și după câteva minute furia lui trece si îmi spune ca se simte mai bine si că putem ieși.” Manuela din București, mama a doi copii de patru și nouă ani.

“Am observat că ecranele afectează în sens negativ starea de spirit a copiilor și îi obosește tare. De fiecare dată când se uită la desene animate, dacă stă mai mult de o oră devine cumva îngândurată, tristă. De aceea am făcut o regulă ca în timpul săptămânii să nu stea în fața ecranelor. Oricum are și teme de facut și nu vrem să-și obosească tare ochii și apoi să poarte ochelari.” Ariadna din București, mama unei fetițe de șapte ani

Bibliografie

Formator dezvoltare personală Pupăză Cristina

Foto: Freepik

Articole

Cum reacționez când copilul vorbește urât sau mă lovește?

Invizibilii