familiile monoparentale

Familia monoparentală, din punct de vedere social, este o anomalie statistică. Este mai puțin decât o familie, și în multe contexte nici nu este recunoscută ca atare. Întrucât idealul de familie este în general unul normativ, se pune presiune socială mare asupra celor care deviază de la el.

­­­Să fii tată și mamă. Să crești singur copilul. Să îi dai toată dragostea de care are nevoie.
Dar și tot ce are nevoie.

Familia, în general, oferă o rețea întreagă de susținere pentru creșterea copiilor, care poate compensa în multe situații lipsa resurselor materiale sau a unei infrastructuri care să asigure acest lucru, în perioadele de indisponibilitate ale părinților. Atunci când avem de a face cu familii monoparentale, structura de susținere se înjumătățește uneori, alteori se restrânge la minim. Dacă întâlnim situația în gospodării în care adulții nu au nici resurse materiale suficiente și nici un nivel optim de educație aceasta se transformă într-o vulnerabilitate greu de gestionat cu impact asupra cel puțin două generații.

Context

Peste 300.000 de copii români sunt crescuți de un singur părinte cu eforturi uriașe și adesea fără niciun ajutor.

Cu toate acestea, familiile monoparentale sunt judecate în majoritatea situațiilor sociale.

Pentru părinți, apariția copiilor și nevoile de îngrijire care decurg de aici înseamnă uneori că sunt nevoiți să rateze alte oportunități de dezvoltare personală și profesională care, pe termen lung, i-ar ajuta să iasă din starea de sărăcie în care se regăsesc

Deși există o tendință ascendentă a timpului pe care părinții îl petrec împreună cu copii, există de asemenea, o anxietate sporită a părinților referitoare la întrebarea: aloc suficient timp copiilor?

A simți că nu sunt suficiente ore în zi contribuie fără îndoială la stresul și oboseala părinților. Majoritatea acestora spun că se simt grăbiți cel puțin o parte din timp.

Familiile monoparentale resimt intens presiunea de timp pe fondul incidenței reduse de utilizare a serviciilor de îngrijire, iar acest aspect generează insatisfacție.

Importanța acordată activității de părinte corelează pozitiv cu percepția presiunii de timp – cu cât pentru un părinte este mai importantă activitatea de părinte, cu atât mai mult simte presiunea timpului.

Dimensiunea grupului țintă: 257.500 de familii. Costul de oportunitate fiind de 501 milioane lei lunar.

nevoi

Care sunt punctele care merită mai mult sprijin?

  • O infrastructură mult mai bună și mai bine distribuită în teritoriu de îngrijire a copiilor
  • Acces facil și previzibil la creșe și grădinițe
  • Sprijin pentru dezvoltarea personală și profesională, atât pentru copil, cât și pentru părinte

resurse

Am pregătit aici o listă de resurse ce pot fi utile oricărui părinte. Printre ele, și:

  • Alocația pentru susținerea familiei
  • Programul Family Start
  • Programul „Sprijin pentru România”

PROIECTUL „INVIZIBILII”

Pentru aceste categorii de oameni, soluții există, dar nu sunt simple.

Aceste situații nu se pot rezolva, de exemplu, doar prin alocări bugetare. Este nevoie de o schimbare sistemică.

Ce lipsește chiar mai mult decât finanțarea este o viziune pe termen lung și capacitățile relevante în sectorul social.

Pe scurt, măsuri și structuri mai bune.
Asta este esența proiectului Invizibilii.

descarcă studiul

Ajută românii să vadă mai bine categoriile vulnerabile.
Și tu poți să-ți aduci contribuția pentru o viață mai bună.